De ce există Universul? De ce trebuie să existe ceva în loc de nimic?

De ce trebuie să existe ceva?
De ce există Universul?

   Zilnic ne confruntăm cu o diversitate nebună de lucruri a căror existență  a fost din totdeauna un mister, iar prezența noastră în acest spațiu este un fenomen greu explicabil prin simple formulări.

   De-a lungul istoriei oamenii și-au creat condiți favorabile existenței și dezvoltării sale ca specie pe-acest pământ. Rutina din jurul tuturor celor inventate ne face, vrem noi sau nu vrem, să ne considerăm existența ca atare, fără a ne bate prea mult la cap despre astfel de idei ce par, la prima vedere, a fi neînsemnate. Uneori, însă, oamenii ies din această stare de complezență și încep să-și adreseze întrebări referitoare la existența materiei și în genere a tot ce îi înconjoară într-un sistem unic numit Univers. De ce toate acestea stau aranjate așa cum le știm și de ce se ghidează de anumite legi care nu pot fi încălcate?

   Într-un final, de ce ar trebui să existe ceva în loc de nimic?

Locul nostru în univers depinde direct de modul, momentul și locul observării: un univers plin cu galaxii sub formă de spirale și aurore colorate. După cum a marcat cosmologul Sean Carroll: „Nimic din domeniul fizicii moderne nu explică de ce acvem aceste legi universale și nu altele total diferite”.  Probabil ar fi cerd ca răspunsul să fie căutat în domeniile filozofiei, însă nici în cazul de față răspunsurile nu primesc un răspuns deplin. Varianta cea mai apreciată este, din punct de vedere filozofic, principiul antropic, potrivit căruia Universul este așa cum îl observăm datorită prezenței noastre în momentul cercetării, ca observatori

.

   De ce ar exista Universul … E un mister cosmic. De ce ar exista ceva când n-ar putea exista nimic? Veșnicul și fundamentalul „De ce?”. Potrivit lui Ludwing Wittgenstein, cel mai mare flozof al secolului XX: „Nu faptul că există lucruri în lume este misterios, ci faptul că există lumea” (În „Tracctatus”, propoziția 4.66).  Majoritatea oamenilor ar răspunde că existența n-are mistere. Dumnezeu a creat totul, absolut din nimic. Atât de puternic este Dumnezeu. El nu are nevoie de ceva preexistent pentru a crea ”totul”, pentru a făuri ceva atât de vast și misterios gândirii noastre de muritoti.

   Dumnezeu + Nimic = Lumea (asta este formula). Dar dacă se întâmplă că credeți în Dumnezeu, un ateu științifiu sau neștiințific, de exemplu. În asemenea caz, această formulă devine lipsită de sens. În momentul când îl scoatem pe Dumnezeu din formulă rămâne: ____________+Nimic=Lumea.
Dar nimic nu poate nicidecum să fie lumea … sau asta este doar ceea ce noi credem că ar fi rațional și normal să fie! Oare poate înreaga noastră imagine asupra Universului să fie o greșeală în proporții cosmice? În momentul în care am fi lăsat dorințele și părerile de-oparte, vom vedea lumea așa cum reieșe a fi: un gol, un neant.

   Deci? Cu ce înlocuim spațiul gol? În momentul în care axăm cuvântul „Știința”, ne gândim la ideea că anume știința este ghidul de bază în definirea naturii cu fenomenele și legitățile sale. Știința ne-ar arăta natura adevărată a Universului. Conform Teoriei Cuantice a Câmpurilor, putem realiza cum din cneantul pur, fără spațiu, timp sau materie , fără de nimic, putem obține o mică fluctuație și apoi, prin fenomenul inflației ”miraculoase”, aceasta crește la proporțiile unui Univers în decursul a miliarde de ani.

   S-ar putea de zis că Enigma Existenței este doar o joacă de-a dilemele sau misterele umanității în general și, la sincer vorbind, aș cădea de acord. Bertrad Russell zise:„ Aș zice că Universul există pur și simplu, și cu asta basta”. Într-un final, dacă nu era să existe nimic, noi tot nemulțumiți era să fim…

 

   Totul în acest articol este scris din considerentul de ce ar fi trebui să ne pese despre această întrebare. Mai jos propun spre vizionare un (link) care conține un video foarte atractiv cu câteva potențiale răspunsuri la întrebarea din titlul articolului. Este vorba despre speech-ul lui Jim Holt, autorul bestseller-ului „De ce există lumea?”

Despre creatorul Universului. Cine sau Ce a creat Universul și de ce?

De unde s-a luat acest univers?
   Există oare o forță în această lume care ar fi în stare să creeze totul pe baza principiilor evoluției, sau răspunsurile se rezumă la un creator omnitopent de o inteligență infinită?

Există un șir de întrebări pentru care oamenii încearcă să le atribuie răspunsuri pe tot parcursul existenței sale. Întrebările privind cerul cu ale sale mii de lumini sclipitoare ne pun în gardă încă din cele mai stăvechi timpuri. Oare cine a creat toată această amploare de proporții?

Religia oferă doar câteva introspecții privind făuritorul universului. Reieșind din acest context, biserica nu oferă cunoașterea că Dumnezeu există, ci oferă darul credinței în acest creator. La rândul său, știința încearcă să transmită realitatea sub o formă mai plauzibilă ochilor scepticilor; ea încearcă să transmită cunoașterea reală a lucrurilor.

Dar oare știința nu ar fi putut să dovedească existența lui Dumnezeu-făuritorul, în cele din urmă – să le ofere oamenilor această „cunoaștere”? Sunt de părerea că s-ar putea crede și asta. Câțiva oameni de știință au încercat acest lucru, deși sună prea puțin probabil să obțină dovezi definitive. Știința își are propriul set de legi, și se poate dovedi că nu este singurul mijloc pentru cunoașterea adevărului univers. În momentul cercetării științifice, ideile metafizice dispar automat, însăși prin definiție. Poate, în asemenea caz, existența unui creator inteligent să fie posibilă?
William Paley, arhiepiscop din secolul XVIII-lea, a prezentat „Argumentul Teologic”. El susținea că dacă găsești un ceas pe plajă pare puțin probabil că toate părțile sale componente s-au unit întâmplător, mai ales că detaliile care alcătuiesc un ceas urmează o ordine și un plan. În schimb, putem considera că el are un creator, asemenea universului ordonat.

Altfel spus, șansele ca tot ceea ce vedem în jur să se întâmple pur și simplu, printr-un hazard – sunt inimaginabil de scăzute. De exemplu: Pămâtul și oamenii care îl locuiesc sunt făcuți într-un mod rafinat pentru viață. Există mliarde de procese care trebuie să decurgă exact așa pentru ca viața să existe. Exacticitatea hidrogenului, de exemplu, sau planeta localizată în spirala unei galaxii la o anumită distanță de la o stea extrem de fierbinte, miliarde de reacții chimice din corpul nostru care trebuie să decurgă exact așa cum decurg. Un „excact” la cel mai înalt grad posibil.

Unii oameni de știință estimează șansele ca universul nostru să fi apărut întâmplător se situează undeva între 1 din 10⁵³ și 1 din 10¹¹².(10⁶² este numărul atomilor dintr-un trilion de planete asemenea Pământului.) Această estimare sprijină Principiul Antropic, potrivit căruia condițiile din univers trebuie să fie exact așa pentru a putea sprijini viața și sistemul în întregime. O simplă diferență între masele câtorva atomi ar fi dus la imposibilitatea existenței vieții în acest fel, cum o cunoaștem noi. Astfel, universul pare a fi conceput secial pentru viață, pentru oameni.

Specialistul în fizica teoretică Paul Davies afirmă: „ Impresia de creație divină este copleșitoare”.
Savantul evoluționist Richard Dickerson zice: „ Știința este, în esență un joc… având o singură regulă principală și definitorie. Haideți să vedem cât de departe și în ce măsură suntem capabili să explicăm comportamentul universului fizic și matematic în termeni de cauze pur fizici și matematici, fără să invocăm supranaturalul”.
Asta înseamnă că ștința este asemeni unui joc cu reguli care interzic creatorului să ”joace”.
Spinoza scrie despre perspectivele oamenilor potrivit căreia totul a fost făcut perfect pentru a se potrivi existenței lor: „ … ochiul pentru văz, dinții pentru mestecat, plantele și animalele pentru mâncare, soarele pentru lumină, marea pentru viața peștilor … Prin urmare sunt mijloace în avantajul lor. Deci privind universul drept un mijloc pentru scopul meu (propriul meu avantaj), ajung să afirm că probabil universul a fost făcut pentru acest scop. Și, dacă a fost făcut pentru acest scop, atunci el nu s-a făcut pentru tine, ci, mai curând, a fost făcut de un Conducător al Naturii înzestrat cu libertate umană, care s-a îngrijit de toate lucrurile pentru oameni și care face toare lucrurile în folosul lor.”