Și când frunze cad, eu tot cu viața înainte!

   Plimbându-mă prin parcul tomnatic și urmărind cu nostalgie căderea vastă a frunzelor, am început, fără să vreau măcar, să gândesc despre viață. Mă gândeam la timpul care ne scapă mereu printre degete. Ni se pare că avem toată viața înainte… dar nu-i chiar așa. Doar peste câțiva ani începem să observăm că timpul este necruțător. N-au scăpare de timp nici râurile, nici munții… cu atât mai mult omul. Totul în această lume-i trecător. În schimbul unei vieți vine alta, și asta se referă la toți.

   Numai odată cu experiența vine și înțelegerea faptului că viața n-are preț. În loc să gândim cum să treacă mai repede ziua, trebuie s-o savurăm din plin, să ne bucurăm de fiecare clipă trăită. Zâmbind vieții, ea inevitabil ne va zâmbi înapoi.

   Este vajnic să ne creăm buna dispoziție încercând să analizăm viața prin prisma pozitivă a lucrurilor. Gândind pesimist, ne creăm ore groaznice de ură și stres. Nu e corect să dăm pradă cei mai frumoși ani din viață urii și tristeței. Zambetul și puterea gândurilor frumoase aprind în noi făclii inepuizabile.

   Viața iubește oamenii cu ambiții, oameni care au suficientă forță pentru a descoperi noi orizonturi.  Lumea interioară a fiecruia depinde de cum vedem viața în genere. Așa cum ne trăim zilnic viața,  așa percepem viața din întreaga lume.

   Viața e un pictor care desenează în culori… S-o lăsăm să ne alinte cu cele mai alese!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s