E prea târziu … E toamnă!

E-o toamnă domolă afară – o fărâmă de sineală pe cer, pe undeva mai rătăcește o rază… În străfundul câmpiei se mai aude un ultim cântec de păsări, timpul cerne prin notele lor un cântec șoptit.

E-o toamnă tristă afară – e-un anotimp al căderilor de amintiri peste toate care n-au fost sortite întâmplării. Uneori chiar îmi vine să urlu spre cer de-atâta urgie, de-atâta bătaie-a gândurilor în tâmple.

E-o toamnă cumplită afară – o primă ocazie de a simți la gust dezolatul spirit de-un melancolic pur. Mi-aș dori o pagină de caiet ca să împrim această toamnă. Vreau s-o ridic spre soarele primăvăratic și s-o fac să sune prin miile de viori plângânde.  Știm cu toții că toamna este muzică. Sub pretextul căderilor de frunze se ascunde ceva mai mult… se ascunde esența parfumată a celor din urmă culori, simboluri ale clipelor neuitabile: a discuțiilor fără de capăt alături de cei dragi.

Este prea multă toamnă. Ea pur și simplu te copleșește cu a sa făptură. Gânduri îmi fug printre copacii dezgoliți ai unui codru singuratic. Văd frunzele căzând lăsându-se purtate de vânt. Mă simt sub vraja unei tăceri chemătoare, o tăcere care te face să cauți alinarea mâinilor calde sau a ochilor dragi.

Plâng frunzele unui stejar cu picături multe și reci… plâng ochii mari ai timpului.

E prea târziu … E toamnă!

Advertisements

2 thoughts on “E prea târziu … E toamnă!

  1. Eu zic… “Este abia acum! Este toamna!” – este anotimpul care se aseamana cel mai mult cu caracteru-mi fatalist, Cioranian…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s